Biserica

Șerban VodĂ

A fi decent, a avea bun simț și a fi normal, azi


A fi decent, astăzi,
 
Ce inseamna, astazi, a fi decent, m-a intebat, cineva, deunazi?!…
 
Si i-am raspuns astfel: Eu consider ca, astazi, a fi decent inseamna a-I multumi lui Dumnezeu, pentru tot si pentru toate, a multumi, cu recunostinta, tuturor semenilor tai; a sti sa te porti/sa te comporti, cu eleganta, noblete sufleteasca,  condescendenta si mult bin simt; a sti cand si unde sa spui da sau cand si unde sa spui nu; a sti, a (re)cunoste, ce trebuie, cand/unde si pe cine trebuie; a sti sa te raportezi, permanent, la Dumnezeu, la Biserica lui cea Sfanta si la un sistem autentic de principii si de valori; a sti sa nu exagerezi si sa nu abuzezi; a sti cand/unde sa te retragi si cand/unde sa te implici, sa te impui ori sa te expui; a sti cand/unde sa accepti si cand/unde sa refuzi, insa politicos; a sti sa spui ce gandesti si a sti sa faci ce vorbesti; a-ti fi gandul cuvant, vorba fapta si fapta raspundere, seriozitate si responsabilitate!…
 
Cu alte cuvinte: a fi tu insuti, simplu si corect, si la vorba si la port; asumat, si la gandire si la sfatuire; substantial, si la vorbire dar, mai ales, la faptuire!…
Si, inca ceva, pe langa multe altele: sa fii discret dar concret, bland dar ferm, intelegator dar exigent, generos dar precaut sau prudent, delicat dar apasat, indulgent dar consistent!…
 
Sa te porti precum ti-e vorba, sa vorbesti precum ti-e portul, fara alte complicatii!…

Atat si, nimic mai mult sau, mai bine zis, nimic altceva!…


Bunul simț astăzi,

Intr-o lume a tupeului, a nonsalantei, dezinvolturii si indrasnelii, este mare, curat si rar lucru sa (mai) dispui de bunul simt – calitate/virtute care te aduce sau te tine cu picioarele pe pamant, care-ti atrage atentia cu privire la locul, rolul si rostul tau!…

Bunul simt arata buna crestere, instructie si educatie a omului, arata ca el are cei sapte ani de acasa, mai arata ca, tot el, uzeaza dreapta socoteala si masura in toate!…
Bunul simt te face sa regreti greselile savarsite, sa incerci, hotarat, sa pui inceput bun vietuirii tale, sa-ti ceri iertare atunci cand este cazul, sa repari fapta sau eroarea, acolo unde este vorba de asa ceva!…
Bunul simt te pune in genunchi in fata icoanei, te aduce drept in fata semenului tau, te fixeaza inaintea vietii/personalitatii tale!…

Altfel spus, bunul simt te (re)aseaza pe calea cea buna, dreapta, autentica si corecta, ce te duce inspre Dumnezeu, catre semenii tai si spre tine insuti!…
Bunul simt te opreste unde este nevoie si te porneste doar cand este necesar!…
Asadar, intr-o lume a (ne)simtirii celei plina de sminteala, neranduiala si desertaciune, se cere sa cultivam simtirea cea adevarata a bunei purtari si a sincerei lucrari!…
Bunul simt aduce bunul (re)nume, atat in aceasta lume cat, mai ales, dincolo de hotarele ei!…
Prin urmare, sa fim foarte atenti la cum trecem si ne (pe)trecem in si prin aceasta lume!…

Doamne, ajuta-ne cu darul bunului simt, intr-o lume fara de simt!…


Normalitatea
A vorbi astazi despre normalitate presupune un act de curaj si, totodata, un risc destul de mare, fiindca traim intr-o lume a rasturnarii valorice si a inversarii axiologice, in care am ajuns sa spunem binelui rau si raului bine!…
A vorbi astazi despre normalitate cand nebunul te arata cu degetul, infractorul te trateaza ca pe un fraier, coruptul te asaza la marginea sociala a existentei iar recidivistul la periferia societatii, este ca si cum ai vorbi despre imperiul filozofilor si a inteleptilor intr-o lume a nebunilor!…
A fi sau, mai mult, a ramane normal intr-o lume ciudata inseamna a-ti (re)activa (re)sursele ereditare, genetice si identitare cele mai sanatoase, curate si autentice, preluate/mostenite, ca o adevarata zestre cultural – spirituala si educativ -duhovniceasca, de la inaintasii, parintii si (stra)mosii nostri, care au fost oameni cu frica de Dumnezeu si rusine fata de oaneni, cuminti, asezati, calculati si cumpatati, la care vorba era vorba sincera, cuvantul dat era cuvant asumat si fapta era una serioasa si responsabila!
Unde (mai) sunt toti si toate acestea?!…
Or mai fi dar, stau, retrasi, modesti si discreti, in locul si rostul lor, acesta fiind un semn al normalitatii, bunei randuieli si adevaretei cuviinte!
Dumnezeu, Biserica, lumea, societatea si familia ne cere sa fim oameni normali intr-o perioada a razvratirilor si rebeliunilor acestui veac, pentru a fi exemple, modele, pilde si repere pentru generatiile urmatoare/viitoare!…

Neputința

Omul, ca urmare a pacatului, coruptiei spirituale si a diferitelor boli ori slabiciuni, are parte de foarte multe neputinte, care, insa, pot fi depasite si gestionate, din perspectiva duhovniceasca, dar, cu o singura conditie: anume, sa le identificam, sa le diagnosticam, sa le recunoastem, sa le asumam, intr-un mod sincer, profund, serios si responsabil!…

Altfel spus, sa ne rugam, neincetat, Preabunului si Preamilostivului nostru Dumnezeu, sa inlature/sa indeparteze de la noi, toata neputinta, boala, slabiciunea, fragilitatea, sensibilitatea si vulnerabilitatea, devenenind, astfel, din nou, sanatosi, capabili, puternici si liberi!…
Cu alte cuvinte, sa ne vindece de neputinta de a nu putea iubi, de a nu putea produce/genera/raspandi bucurie, prospetime, inspiratie, energie, pace si lumina, de a nu ne putea cai si pocai, de a nu putea fi uniti, sinceri, corecti, demni, drepti, onesti, neipocriti si nefatarnici, de a nu putea sta, drepti si verticali, in picioare, de a nu putea sta, smeriti, in genunchi, de a nu putea spune un cuvant bun, un buna ziua, un te rog sa ma ierti si un multumesc frumos, de a nu putea fi, pur si simplu, OM!…

Sa ne rugam Lui, asadar, sa iesim, biruitori/invingatori, din neputinta de a fi inutili, inerti, alterati, imposibili, incapabili si, deci, neputinciosi, caci, toata neputinta aduce boala si pacat iar „plata pacatului este moartea!…”

„Dumnezeule, milostiveste-te spre mine, bolnavul, pacatosul si neputinciosul, amin!”

Doamne ajuta!

 dr. Stelian Gombos

„Oameni, azi”