Biserica

Șerban VodĂ

Al doilea hram al Parohiei Şerban Vodă Sfântul Ierah Nicolae, făcătorul de minuni


Postul Nașterii Domnului este o bucurie pentru noi, enoriașii parohiei Șerban Vodă: începem cu hramul Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț (pe 15 noiembrie); iar pe 6 decembrie avem cel de-al doilea hram al bisericii – Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, din ale cărui sfinte moaște. avem și noi o părticică în biserica noastră. Să venim așadar la hram, mulțumindu-i și cinstindu-l pe marele ierarh, ocrotitor al parohiei și grabnic ajutător al familiilor noastre.

Se naşte pe la anul 270 în Patara Lichiei, în sud-vestul Turciei de azi, ca singurul copil al evlavioşilor Teofan şi Nona, care-l cresc în credinţa cea adevărată, creştină. Numele copilului, Nicolae, tradus din limba greacă, înseamnă „biruitor de popor”, ca semn că sfântul va fi un biruitor al răutăţii. De mic Nicolae se arată a fi milostiv şi iubitor de rugăciune. Unchiul său, episcop al Cetăţii Patara, îi sfătuieşte pe părinţii săi să-l lase să devină slujitor al lui Dumnezeu, ceea ce s-a şi întâmplat. Murind însă părinţii săi în timpul unei epidemii, tânărul preot, unicul moştenitor al averii, o împarte celor nevoiaşi.

Alegerea Sfântului Nicolae ca episcop pe scaunul Mirei în locul lui Ioan, ierarhul cetăţii, s-a făcut în chip minunat, căci adunându-se toţi episcopii provinciei au ţinut sfat pe cine să aleagă în tronul arhiepiscopal. După multă rugăciune, unui ierarh bătrân i s-a descoperit un tânăr cu chip luminos care i-a poruncit: „Mergi de cu noapte şi stai la uşile bisericii şi ia seama la cine va intra mai înainte decât toţi în biserică. Acela este îndemnat de Duhul Meu. Deci luându-l cu cinste să-l puneţi arhiepiscop. Numele bărbatului aceluia este Nicolae”. Vestea aflării bărbatului de Dumnezeu arătat a străbătut repede toată cetatea Mirei şi mulţi credincioşi s-au adunat pentru a-l vedea pe cel ales a fi părintele lor duhovnicesc.

Sfântul Nicolae, arhiereul, s-a făcut tuturor „îndreptător credinţei şi chip al blândeţilor”, model de vieţuire păstoriţilor lui. Dar fiindcă la cârma imperiului roman erau împăraţii prigonitori Diocleţian şi Maximian, Sfântul Ierarh Nicolae a fost închis, fiind eliberat doar o dată cu venirea la tron a lui Constantin cel Mare. Atunci creștinii primesc permisiunea să-şi oficieze cultul religios în mod liber. Alături de ceilalţi Sfinţi Părinţi, arhiereul Mirelor Lichiei a fost prezent la primul Sinod Ecumenic, convocat în anul 325 de împăratul Constantin cel Mare, sinod în care s-a combătut erezia lui Arie.

Sfântul Nicolae a săvârșit multe minuni încă din timpul vieţii sale. A scăpat cetatea Mira de o foamete mare, arătându-se în vis unui negustor ce avea o corabie plină cu grâu. Descoperindu-i-se în vedenie, sfântul i-a dat trei galbeni arvună şi i-a poruncit să meargă în cetatea Mira pentru a vinde grâul. Iar negustorul ascultând pe sfântul a mers în cetate, povestind celor de acolo vedenia avută. Sfântul Nicolae este socotit a fi şi patronul marinarilor. Se ştie că ierarhul Mirelor a potolit furtuni pe mare, salvând viaţa celor aflaţi în primejdie. Salvează onoarea unui tată văduv şi a celor trei fete ale sale, tată nevoiaş, care din cauza cumplitei sărăcii era pe punctul de a-şi „vinde” fiicele spre a-şi putea asigura traiul zilnic, fără a conştientiza însă, pierzarea lor morală şi sufletească. Aflând de intenţia lui disperată, episcopul Nicolae aruncă noaptea, de trei ori la rând, în casa lor, câte o pungă de galbeni.

În ziua de 6 decembrie a anului 343, sfântul şi-a săvârşit viaţa sa pământească, mergând la Hristos. Numeroase minuni s-au săvârşit de sfintele moaşte ale plăcutului lui Dumnezeu. Acestea au izvorât mir şi mulţi bolnavi s-au vindecat de neputinţele lor trupeşti şi sufleteşti. Căci duhurile cele rele erau izgonite prin rugăciunea la acest mare sfânt al Bisericii.

Sfântul Nicolae este un sfânt la care românii au multă evlavie. A fost patronul unor domnitori luptători, precum Vlad Ţepeş, ctitorul Comanei, sau Mihai Viteazul, cel care a ridicat Mănăstirea Mihai Vodă din Bucureşti și a adus pe la anul 1599 mâna dreaptă a Ierarhului Nicolae în capitala Ţării Româneşti, aceasta aflându-se astăzi la Biserica Sf. Gheorghe Nou. Iar de la începutul Evului Mediu, multe biserici sau mănăstiri de pe lângă curţile domneşti sau boiereşti au avut acest hram.