Biserica

Șerban VodĂ

Cuvânt în numele credincioșilor minoritari


Suntem la un moment al bilanțului. Am ajuns credincioși minoritari. Din cauza pasivității, urii și dezbinării din neamul nostru. Dacă am ajuns minoritari, ne cerem dreptul de la autoritățile noastre să ne recunoască  familia compusă dintre un bărbat și o femeie. M-am trezit ca dintr-un vis urât. Dar am reușit să mă ridic din nou la luptă și să văd realitatea așa cum este ea la acest moment al bilanțului. Un asemenea vot cu un rezultat dezastruos în detrimentul neamului meu nu mă poate lăsa nepăsător. Mă simt aproape dat afară din societatea în care trăim și în care am investit totul. Dar ce valorez eu? Când oamenii au ales într-un număr zdrobitor ca și cei din Gadara (care L-au dat afară din cetate pe Hristos) și ca cei din Sodoma. Căci în Sodoma de la mic până la mare erau atrași de urâciune. Și totuși era lumea lor. O lume perversă, atinsă de cel mai năucitor păcat, fără gând de întoarcere de pe calea pe care apucaseră. Dumnezeu n-a suportat această stare și i-a lovit la început cu orbirea, apoi a nimicit cetatea lor.

Dar să revenim la noi. Încep prin a mulțumi tuturor celor care timp de o lună de zile au fost mărturisitorii adevărului în parohia noastră, primind ocările, sudalmele unui popor de nerecunoscut, plin de răutate, manipulat, întors împotriva familiei, esența neamului nostru. Ei au fost misionari asemenea sfinților din primele veacuri. Și pentru acești mărturisitori misionari cer celor care sunt implicați cu jurământ în activitatea bisericii noastre și care n-au fost misionari decât cu trupul, nu și cu sufletul, să facă bine să se retragă și să devină demisionari. Să lase locul altora mai tineri care să se dedice mai ales sufletește, mai luminați și mai plini de jertfă. Căci după asemenea vot nu poți să nu faci o analiză serioasă. Deci, trebuie să mergem mai departe. Atâta vreme cât ești cu Hristos, nu poți să pierzi. Trebuie să-ți regândești poziția. Iar noi nu vom căuta nimănui motiv de ceartă sau de judecată. Și nici nu vom face nimănui vreun reproș. Suntem convinși că dacă vom lupta serios, lumea va înțelege într-un târziu cât de corect a fost mesajul nostru. Nu poți să votezi împotriva familiei tale, este o orbire a minții. Te dărâmi singur. Te dizolvi ca neam și dispari din istorie. Au fost atâtea neamuri care au încetat să mai existe, tocmai pentru că relația lor cu Dumnezeu n-a mai fost cea corectă.

Deci, ce vom face? Vom căuta din nou să sporim rugăciunea, slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Vom fi foarte atenți cu cine intrăm în legătură și unde aruncăm mărgăritarele. Vom căuta să găsim oameni de încredere, destoinici să învețe și pe alții, oameni de încredere care iubesc cu adevărat viața Bisericii. Nu ne vom mai lua după vorbe ci după fapte, căci Dumnezeu caută la faptele noastre. Nu vom renunța la lupta noastră pentru familie și nu vom neglija copiii și viitorul lor. Noi suntem trecători pe aici, ei sunt viitorul. Păcat că nu s-a înțeles mesajul nostru. Doream să trăiască într-o lume în care păcatul să nu le strice sufletul, dar n-am fost înțeleși.

Se caută vinovați. Cine să fie vinovat? Patriarhul? Este singurul care a luptat timp de 11 ani pentru a ridica Biserica și a pune lucrurile în rânduială. Și cine îi cere demisia? Cei care nu au făcut nimic în viața lor. Nu patriarhul este de vină ci noi cu răutatea noastră, cu mintea noastră atinsă de ură. Când ai împotriva ta președintele țării, toate partidele politice, toate televiziunile posibile și imposibile, organizații media, zeci de ONG-uri oculte bine plătite, cozi de topor ale dușmanilor, cei 3,5 milioane de români curați și mărturisitori ai normalității sunt eroi naționali.

Ce să așteptăm de la partidele politice? Ne-au boicotat, căci sunt specialiști în această meserie. Ne boicotează de 30 de ani. Așa am fost loviți de iude și pizmași în toată istoria noastră. Poate că această nereușită are și ceva bun în ea. Poate astfel înțelegem cuvântul Sfântului Pavel: „Ieșiți și vă osebiți; căci eu sunt Dumnezeul vostru și voi sunteți poporul meu.” (II Cor. 6, 16-17) Nu se mai poate continua așa. Dumnezeu va fi cu noi, cu turma mică și Dumnezeu ne va da Împărăția Sa. Aceste vremuri au fost profețite. Este o vreme a mărturisirii, vremea în care Biserica să dea sfinți. O vreme în care în lupta cu păcatul trebuie să ne împotrivim până la sânge. Vor veni și alte vremuri, mai grele ca acestea. Acum este doar începutul. Un început dureros, în care oamenii au spus răului bine și s-au lăsat înșelați.

Nu putem încheia cuvântul nostru înainte de a mulțumi în chip deosebit celor care s-au ostenit din diasporă și care ne-au dat o lecție de credință în Dumnezeu și de iubire față de țară și neam. Au făcut sute de kilometri și au stat în ploaie la coadă ore întregi ca să spună DA la votul normalității. Ei mai mult decât noi au avut prilejul să vadă destrăbălarea occidentală și cotele decadenței umane atinse de LGBT. Suntem mândri de voi care ați văzut fondul problemei și nu v-ați împiedicat de circumstanțe. Nu vă opriți misionarilor, voi sfinții din ultimele zile, căci: „Cu noi este Dumnezeu, Dumnezeu tare și biruitor, Domn al păcii, Părintele veacului ce va să vie!”

Astăzi când Biserica ne pune la suflet Pilda Semănătorului, te întrebi firesc: n-a semănat Hristos în Biserică sămânța cea bună? Cine este de vină? Pământul. În fiecare toamnă, Mântuitorul ne spune această pildă și ne-o și tâlcuiește, ne spune că noi suntem pământul: cel pietros, cel plini de spini și pământul cel bun care aduce rod însutit. Să facă Dumnezeu ca sufletele noastre să fie pământul cel bun care să aducă rod însutit. Amin!

Cu amărăciune,

Părintele Dinu