Biserica

Șerban VodĂ

De ce, cum şi când folosim Agheasma Mare?


„Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilorcelor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gustadintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă”.

Slujba de Sfinţire Mare a apei

Sfinţirea cea Mare a apei se săvârşeşte numai de Bobotează. Slujba de sfinţire a apei se poate săvârşi de trei ori: la finalul Sfintei Liturghii din ajunul praznicului, după terminarea slujbei Utreniei Bobotezei şi după Sfânta Liturghie din ziua Bobotezei. Primele două slujbe se oficiază mai ales la catedralele chiriarhale şi mănăstiri.

Din Agheasma Mare vom gusta de 8 ori, pe nemâncate, căci nimic din cele lumeşti, trecătoare nu este mai important decât hrana spirituală. Apoi luăm sfânta anafora. Când ne împărtăşim putem gusta din ea imediat după Sfânta Euharistie.

Beneficiile Agheasmei Mari: ne sfinţeşte sufletele şi trupurile, casele, gospodăriile, pământurile, întreg spaţiul în care ne desfăşurăm activitatea, munca, învăţătura. Prin sfinţirea naturii, a tot ce-l înconjoară pe om, Biserica ne arată că Dumnezeu trebuie mărturisit şi lăudat nu numai în biserică, ci şi în afara ei. De aceea, slujba de sfinţire a Agheasmei Mari se face în exteriorul bisericii, de obicei lângă un râu, fântână, izvor sau într-un loc frumos amenajat, uneori împodobit cu cruci de gheaţă, unde se pregătesc şi se împodobesc numeroase vase cu apă.

Agheasma Mare ne aduce vindecare de boli sufleteşti şi trupeşti. În vremurile de azi, omul înfruntă multe boli ale trupului ori sufletului, adesea cele fizice fiind generate de suferinţe sufleteşti, de păcate sau patimi. Să avem convingerea că apa sfinţită ne vindecă, ne sporeşte credinţa, dragostea de Dumnezeu şi de semeni. Din rugăciunile din rânduiala sfinţirii Agheasmei Mari aflăm că ea se arată izbăvitoare de patimi şi izgonitoare a duhurilor celor rele. Adesea diavolul caută cu orice chip să ne piardă, îndemnându-ne la păcat, iar apa sfinţită la Bobotează ne dă putere să trecem peste ispite şi ne apropie mai mult de Dumnezeu, izvorul sfinţeniei şi al iubirii.

Agheasma Mare se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămânând tot aşa de proaspătă, de curată şi de bună la gust ca atunci când a fost scoasă din izvor, fapt pe care îl remarcă, din vechime, Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti. O parte din ea se păstrează în Biserică, într-un vas anume (vasul de agheasmă, numit şi agheasmatar), şi e folosită de preot la o mulţime de slujbe (ierurgii). Cu dânsa preoţii stropesc casele credincioşilor şi pe cei ai casei, în ajunul Bobotezei.

De asemenea, cu Agheasma Mare se stropesc toate persoanele şi lucrurile care trebuie să fie exorcizate, curăţite şi binecuvântate sau sfinţite, ca de pildă, rânduiala la curăţirea fântânii spurcate, la vasul cel spurcat, la binecuvântarea şi sfinţirea prapurilor, la sfinţirea Crucii şi a troiţelor, a clopotului, a vaselor şi a veşmintelor bisericeşti ş.a. Agheasma Mare e folosită, de asemenea, de către arhiereu la sfinţirea bisericilor, a antimiselor, a Sfântului şi Marelui Mir.

Fiecare creştin va avea în casă un vas cu Agheasmă Mare, ţinut la loc curat şi va gusta cu evlavie din ea în zilele de post, în vreme de necazuri, ispite, nevoi sau grele suferinţe, dar numai după ce primeşte dezlegare de la duhovnic. Unii preoţi rânduiesc celor pe care-i spovedesc Agheasmă Mare înainte de a primi Sfânta Împărtăşanie. Sunt credincioşi care în Postul Mare se nevoiesc postind aspru sau negru. Ei primesc dezlegare de la povăţuitorul lor spiritual să guste spre seară câteva guri de Agheasmă Mare. Iar cei pe care duhovnicul îi opreşte de la Împărtăşanie din pricina unor păcate, pot lua Agheasmă Mare, cu încuviinţarea duhovnicului ca mângâiere şi nădejde a mântuirii lor, ca leac spre tămăduire şi îndreptare. Când ne împărtăşim, Agheasma se ia după împărtăşanie, iar când luăm numai anafura, Agheasma se ia înainte de anafură.