Biserica

Șerban VodĂ

Hramul bisericii Şerban Vodă: Adormirea Maicii Domnului. Să o cinstim pe Maica Vieții și ocrotitoarea parohiei noastre


Ne adunăm iarăşi toţi în jurul bisericii noastre în două zile de sărbătoare: 14 şi 15 august. Căci în aceste două zile porţile bisericii Şerban Vodă sunt larg deschise, biserica împodobită ca pentru cea mai mare sărbătoare. Două zile în care vom avea parte de cele mai frumoase slujbe, cântări şi rugăciuni închinate Maicii Domnului.

Da, hramul bisericii noastre este pentru noi prilej de comuniune, de rugăciune şi mulţumire. Avem în parohia noastră un praznic ales, căci Adormirea Maicii Domnului ne dă prilej de cinstire a Aceleia ce cu smerenie a făcut ascultare, primind Dumnezeirea în pântecele său.

Cea care I-a fost Maică Celui nemărginit, azi pleacă în Împărăţia de sus, căci nu se cuvenea ca acest sfânt trup, care L-a purtat pe Hristos, să stea în adâncurile pământului. Marea noastră ocrotitoare ne-a trecut peste dureri şi încercări, ne-a ajutat în boli şi pierderi, ne-a îmbărbătat când ne copleşea frica sau deznădejdea. Ne-a luat în braţe când totul era pierdut, ne-a şters lacrimile şi ne-a tămăduit copiii, ne-a împăcat cu cei certaţi, i-a îmblânzit pe cei ce ne urau, ne-a pus şi nouă în inimi blândeţe, în minte răbdare; i-a unit pe cei ce se despărţiseră. Ne-a arătat drumul când l-am pierdut, ne-a pus în minte gândul cel bun când am avut nevoie sau ne-a luminat mintea la examenele noastre şi ale copiilor noştri.

De aceea, nu-i suflet în parohia noastră care să nu-i fie DATOR Maicii Domnului, cu o bucurie, o tămăduire, un sprijin. Dar darul cel mai mare care ni l-a făcut tuturor este această Casă a Domnului, biserica. Nimic nu a fost uşor în construcţia bisericii, a capelei şi Aşezământului Social. Şi acum sunt mari şi multe greutăţi. Multe poveri, mai ales financiare. Dar Maica Domnului, când totul devine foarte greu sau chiar fără nicio ieşire, ne arătă drumul, ne trimite oameni şi bani, ne deschide uşi şi ne rezolvă probleme. Să nădăjduim mereu în ajutorul ei. Şi nici noi să nu fim nepăsători la nevoile bisericii noastre. Şi a Ei, Maica noastră! Multe rugăciuni s-au făcut şi se fac la icoana ei. Psaltirea nu încetează a se citi în sfânt locaşul ei. Privegheri de seară sau de toată noaptea ne adună în tihnită rugăciune în această biserică în fiecare lună, iar enoriaşii noştri umplu biserica în fiecare duminică şi la marile praznice, cu toţii înălţând rugăciuni puternice către Dumnezeu, prin pururea ocrotitoarea noastră Maica Domnului.

Se cuvine dar, cu mic, cu mare să fim în această zi la Prohod şi la cea mai frumoasă procesiune din această parte a Bucureştilor. Cu suflete curate, cu gândurile cele mai bune, cu smerenie, în veşmânt frumos, arătând că vrem să fim curaţi, frumoşi atât în inima noastră, cât şi în afara noastră, să ne arătăm preţuirea faţă de Maica Luminii! Vă aşteptăm deci pe toţi, în haine de sărbătoare, cu candelele sufletului aprinse să participaţi la cea mai mare sărbătoare a parohiei noastre.

Praznicul Adormirii Maicii Domnului

Aceasta este cea mai de seamă dintre sărbătorile Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Cântările şi imnele de la Vecernia şi Utrenia sărbătorii ne vestesc tradiţia Bisericii în această privinţă. Iar când Hristos – Domnul a binevoit să ia la Sine pe Maica Sa, cu trei zile înainte prin Înger i-a făcut cunoscut mutarea sa la viaţa cerească. Născătoarea de Dumnezeu s-a suit cu bucurie degrabă în Muntele Măslinilor să se roage.

Întorcându-se apoi acasă a pregătit toate cele de îngropare, împărţind văduvelor sărace veşmintele sale. Luând iertare de la toţi şi binecuvântând pe toţi cei de faţă, şi-a dat sufletul în mâinile Fiului şi Dumnezeului ei. Multe vindecări s-au împărţit atunci tuturor celor bolnavi, prin binecuvântarea ei.

Iar de la marginile lumii, ca pe nişte nori, toţi Apostolii lui Hristos au sosit la casa Maicii Domnului din Ierusalim. Începând Petru cântarea cea de îngropare, Apostolii au ridicat patul şi au însoţit la mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Sosind în Ghetsimani au aşezat în mormânt trupul Maicii Domnului. Apoi Apostolii au zăbovit încă trei zile, aşteptându-l pe Sfântul Apostol Toma, care, din rânduială dumnezeiască, lipsea. Dar sosind Apostolul Toma s-a întristat, fiindcă nu se învrednicise a mai vedea chipul Maicii Domnului, ca şi ceilalţi Apostoli. Şi, cu hotărâre de obşte, s-a deschis mormântul pentru el. Dar minune, au aflat mormântul fără sfântul ei trup, fiind numai giulgiul lăsat, ca mângâiere şi mărturie neîndoielnică a mutării Născătoarei de Dumnezeu la ceruri cu trupul.

După credinţa Sfintei noastre Biserici, la Adormirea Maicii Domnului trupul ei n-a cunoscut stricăciunea cea după moarte, nici n-a rămas în mormânt. Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu şi preaslăvit, a fost mutată şi cu trupul la ceruri, ca o pârgă a întregii omeniri.

Spre deosebire însă de Mântuitorul, ea a fost dusă la ceruri de Îngeri, nu prin puterea ei proprie, ci prin voinţa Fiului ei, Domnul nostru Iisus Hristos; iar acolo, în ceruri, se roagă de-a pururi pentru noi. Cu mare încredere, să nădăjduim mereu în ocrotirea ei, pentru că ea singură poate mijloci înaintea lui Dumnezeu cu îndrăznire de mamă.