Biserica

Șerban VodĂ

PÂNĂ CÂND?


Zilele trecute, când un sfert din populaţia ţării ce vieţuieşte AICI a fost iar terfelită, mi-am adus aminte de Coşbuc şi poezia sa „Noi vrem pământ”:

„Flămând şi gol, făr-adăpost
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!…”

Autorul rândurilor care urmează doreşte să clarifice pentru cititori că demersul său nu are caracter politic, ci este doar un efort de a aduce încă odată adevărul istoric trăit de români în lunga lor existenţă în spaţiul carpatodanubiano-pontic. Cicero, marele orator al Romei antice, spunea că istoria trebuie cunoscută pentru a înţelege prezentul.

Românii au trebuit să facă faţă, încă din vremea zămislirii lor ca popor romanic, valurilor de migratori, care aşa cum au venit, aşa au şi plecat; „apa trece pietrele rămân”. Trei sute de ani „au muncit” regii unguri ca să ocupe anumite regiuni din Transilvania. Bravii voievozi Basarab I şi Bogdan au zădărnicit dorinţele aceloraşi regi de a-şi impune stăpânirea şi la sud şi est de Carpaţi.

A venit anul 1366, când regele ungur Ludovic I introduce legea „religiei recepte” prin care în Transilvania este recunoscută doar cea catolică. SĂ NU UITĂM ADEVĂRUL – să-l purtăm cu noi şi după moarte – CĂ NOI, ROMÂNII, NE-AM NĂSCUT CREŞTINI! Nu ne‑am creştinat precum ungurii la o mie de ani de la naşterea creştinismului. Această lege era îndreptată împotriva „ortodocşilor schismatici”, de parcă în anul 1054 din Biserica lui Hristos cea primordială am fi plecat noi şi nu Roma! Ortodoxia din interiorul arcului carpatic va fi în grija voievozilor şi mitropoliţilor munteni şi moldoveni secole la rând, ca exarhi ai plaiurilor. De atunci a fost introdusă ca politică în Transilvania TOLERANŢA. Românii ortodocşi deveniţi toleraţi, fără drepturi, în propria ţară!

Această stare, dragă şi clamată de domnul preşedinte, ai cărui strămoşi au fost aduşi în Ardeal în secolul al XIII‑lea, se va întări în anul 1437 prin „Unirea Frăţească a nobililor UNGURI, SAŞI şi SECUI: UNNIO TRIUM NATIONUM, împotriva românilor care erau toleraţi fără drepturi secole la rând! Ca paleta mârşăviilor să fie bogată, românii nu puteau intra in cetăţile săseşti. Românii din Şcheii Braşovului intrau în cetate cu autorizaţie. Şi azi este mărturie străduţa îngustă de aproximativ 2 metri ce leagă Şcheii de poarta cetăţii. Iată MOŞTENIREA SPIRITUALĂ în care a crescut domnul preşedinte, AŞA CUM ESTE DOVEDITĂ prin manifestările publice! Preşedintele înţelege toleranţa aşa cum i s-a transmis de la străbuni, românii nu sunt decât fiinţele din poezia lui Coşbuc. Despre caracterul unor oameni Nicolae Iorga arăta că: „Omul făţarnic are două feţe şi nici un obraz.” Oare ştie domnul Klaus Iohannis câţi l‑au votat din cei patru milioane de români pe care, a câta oară, îi categoriseşte ca intoleranţi? În viziunea sa românii sunt buni dacă sunt ascultători, dacă suportă şi pot să ducă cât mai multe greutăţi. Dacă, mai ales, sunt toleranţi la atacurile către Biserica Ortodoxă şi fiinţa naţională.

Să vedem ce s-a întâmplat în anul 1700? Românii ortodocşi au fost loviţi din nou de maşinaţiunile Curţii de la Viena şi ale Vaticanului (apropo de vizita ce se apropie), când o parte din protopopi şi preoţi ortodocşi atraşi de un iugăr de pământ s-au „unit” cu Roma. Atunci zeci de biserici şi mănăstiri din Ardeal au fost rase de pe faţa pământului de salvele artileriei austriece. Şi acum a fost vorba tot despre toleranţă. Nu ştim de ce istoricii nu abordează curajos problemele acestea în spiritul adevărului. De prea mult timp, ori ne este frică, ori nu dorim să deranjăm. Tot Iorga spunea: „Să înveţi pentru tine, să ştii pentru toţi.” Iată de ce aceste lucruri trebuie să le cunoască toţi românii, cei cu mai multă sau mai puţină carte. Este nevoie de adevăr pentru a putea înţelege prezentul aşa cum este firesc şi să nu mai fim manipulaţi.

Comuniştii stalinişti au chinuit în închisori preoţi, elite ale culturii, politicieni, militari, ţărani simpli ce se opuneau regimului. Preoţii ortodocşi şi călugăriţele au fost martirizaţi pentru credinţa lor. Ei apărau învăţăturile lui Iisus. Azi sunt propuşi pentru canonizare (nimic greşit) şapte ierarhi uniţi, dar să o spunem răspicat că ei s-au opus şi jertfit mai întâi pentru că nu au acceptat desfiinţarea Bisericii Unite. Şi atunci nu revine întrebarea: „este o diferenţă între unii martiri şi alţii?”

Nicolae Iorga spunea: „Omul liber e acela care n-are nevoie să spună nici o minciună.” Ori preşedintele face pe dos, e senin când mistifică adevărul istoric, realitatea cotidiană, deci nu e liber! În spectrul geopolitic de astăzi este o luptă continuă pentru spaţii economice, iar România este un asemenea spaţiu. Companiile străine vin aici să exploateze resurse, să folosească forţa de muncă ieftină şi calificată, să dispună de piaţa românească. Iată cum este văzută toleranţa tradusă simplu: „Români răbdaţi, acceptaţi, aşa e bine!” Să înţelegem că între starea descrisă şi domnia sa ar fi o legătură?

Oare câtă apă mai trebuie să curgă pe Mureş, Olt, Siret, Dunăre ca noi să ne aducem aminte de istoria ce a fost uitată? Sau – mai grav – să fim siliţi să o uităm. Credem că e vremea să ne luăm iar soarta în mâinile noastre, să renaştem aşa cum am făcut-o de multe ori. Este important să credem în Iisus. El ne dă lumină, ne ajută să ne ferim de farisei, să ne comportăm după preceptele Evangheliei şi să nu uităm de valorile ce le-am dobândit
de la strămoşi. ❖

Profesor Clement Gavrilă-Sălăuţa