Biserica

Șerban VodĂ

Sfintele Cuvioase Pelaghia și Taisia, ridicarea de la păcat la sfinţenie – 8 octombrie


În Biserica noastră Ortodoxă, pe data de 8 octombrie se prăznuiesc Sfânta Pelaghia († 457) şi Sfânta Taisia († 340). Vieţile sfintelor, poate mai puţin cunoscute pentru unii dintre noi, sunt exemple vrednice de urmat şi pentru tinerii din societatea de azi. Deşi amândouă au trăit în desfrânare, Dumnezeu le-a întors la credinţă şi au devenit sfinte.

Ca un cuvânt de început, avem a reflecta la textul acesta de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 21: „Zis-a lor Iisus: Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. Căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în el, ci vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el.”

După ce Hristos s-a milostivit de Zaheu vameşul, acesta a lucrat credinţa, devenind vrednic de împărăţia lui Dumnezeu. În aceaşi măsură, istorisirile vieţii Sfintei Maria Magdalena (model biblic de căinţă creştină) şi a Sfintei Maria Egipteanca (exemplu excepţional de pocăinţă) sunt binecunoscute întregii lumi ca fiind pilde universale de mântuire pentru tot omul cel păcătos. Convertirea lor a avut loc în chip minunat şi continuă şi azi lucrarea lor, care aduce speranţa mântuirii tuturor păcătoşilor.

La fel ca Maria Magdalena şi Maria Egipteanca, Sfânta Pelaghia a suferit şi a vărsat multe lacrimi de pocăinţă, în drumul său de la patima desfrânării la rugăciune şi asceză. După cum se cunoaşte, sfintele au primit milostivirea şi iertarea bunului Dumnezeu, ajungând în cer după moarte.

Sfânta Cuvioasă Pelaghia a fost o artistă a teatrului din Antiohia, care a trăit în secolul al V-lea d.H. Pelaghia a fost înzestrată de Dumnezeu cu o frumuseţe trupească nemaiîntâlnită, iar înainte de a deveni creştină, ea se numea „Margareta”. În tinereţea sa, Margareta şi-a folosit această frumuseţe în scopul desfrânării.

Pocăinţa pentru păcatele ei o datorează episcopului Non, din Iliopoli, care a botezat-o. Luând atunci numele de „Pelaghia”, a fost încredinţată preacuvioasei diaconiţa Romana, spre îndrumare şi ascultare.

A împărţit Sfânta averea sa servitorilor şi Bisericii, iar la opt zile de la botez a mers la Ierusalim în secret. Acolo ea s-a retras în pustiu, într-o chilie de pe Muntele Măslinilor, luând numele de Pelaghie pentru a se deghiza în călugăr. A fost cercetată de Iacov, diaconul Episcopului Non, care a aflat-o moartă la chilie. Descoperită atunci ca Pelaghia, a fost înmormântată de Iacov în chilia în care s-a nevoit la finalul vieţii ei, pocăindu-se de păcatele sale cele multe.

În acest fel, desfrânata de mai înainte a fost iertată de păcate mulţumită pocăinţei sale şi a ajuns vrednică de a se număra în ceata sfinţilor lui Dumnezeu.

Tot la data de 8 octombrie, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sfintei Cuvioase Taisia.

 Sfânta Cuvioasă Taisia s-a născut în Alexandria (părţile Egiptului) din părinţi păgâni şi a cunoscut credinţa ortodoxă prin servitorul casei, Ahmes. Pe numele său creştin Teodor, el a prezentat-o episcopului Vivantius, primind în acest mod Taina Sfântului Botez.

Mama Cuvioasei a fost cea care a dus-o într-o casă de desfrânare, unde ea a pierdut multe suflete omeneşti prin frumuseţea pe care o avea.

Florinela Ivaşcă „Cuvântul care zidește” nr. 40 din 6 octombrie 2019