Biserica

Șerban VodĂ

„Bucuria duhovnicească”


Întâlnirea cu tinerii -marți, 29 noiembrie – ora 19:00
Tema: „Bucuria duhovnicească” – din cartea Sf. Paisie Aghioritul:”Patimi si virtuti”.

scurt rezumat:

† Maica Domnului a adus în lume bucuria.“Prin ascultarea ei, Maica Domnului ne-a deschis noua iarăşi Raiul, pe care îl închisese neasculatrea Evei. Eva a rupt veriga care ne unea cu Dumnezeu şi a adus în lume întristare şi durere. Maica Domnului a unit iarăşi veriga şi a adus în lume bucuria Raiului.„ (pg. 298-299)
† Unde este Hristos, acolo este bucurie adevărată.“Numai lângă Hristos găseşti adevărata bucurie, curată, căci numai Hristos dăruieşte bucurie şi mângâiere adevărată. Toţi cei care sunt departe de Hristos, nu au bucurie adevărată. Pot să-şi facă vise, pot să se bucure de cinstiri sau să alerge la distracţii şi să se veselească, dar bucuria pe care o simt nu le poate umple sufletul.Această bucurie este materialnică, lumească, dar sufletul nu se simte împlinit cu bucurii lumeşti şi omul rămâne cu un gol în inima sa.(…) Bucuria lumească dăruieşte ceva vremelnic, ceva pentru clipa aceea, nu dă ceea ce dăruieşte bucuria duhovnicescă. Bucuria duhovnicescă este viaţa paradisiacă. Toţi câţi au trecut mai întâi prin Răstignire şi au înviat duhovniceşte trăiesc bucuria pascală. «Paştile Domnului, Paştile!» Iar apoi vine Cincizecimea!… Iar când ajung la Cincizecime şi primesc limba de foc, Sfântul Duh, atunci toate se termină. (Aceste cuvinte ale Stareţului arată scopul final al nevoinţei duhovniceşti a fiecărui credincios, care este dobândirea Sfântului Duh. Când omul devine părtaş al Harului îndumnezeitor al Sfântului Duh atunci ajunge la starea îndumnezeirii, la «desăvârşirea (încă) nedesăvârşită»)„ (pg. 300-301)
† Bucuria duhovnicească vine odată cu lucrarea duhovnicescă. “Casăajungi la starea în care să nu poţi cuprinde în tine bucuria, nici să o poţi exprima, trebuie să iei aminte la trei lucruri: să te mişti cu simplitate, să nu te preocupe ceilalţi, să rosteşti Rugăciunea lui Iisus. Dacă le faci pe acestea, va veni timpul când vei simţi atâta bucurie, încât îmi vei spune: «Gheronda, am înnebunit! Nu cumva am luat-o razna? Ce este ceea ce simt?» O astfel de bucurie nebună vei avea!(…) Bucura lăuntrică vine odată cu punerea în bună rânduială a vieţii lăuntrice şi dă aripi sufletului. Dacă sufletul nu se încălzeşte cu lucrarea lăuntrică, atunci seamănă cu o maşină al cărei motor este îngheţat, şi trebuie împinsă, ca să înainteze. Pe când lucrarea lăuntrică – trezvia împreună cu supravegherea de sine, cu studiul şi cu rugaciunea – încălzeşte sufletul, iar motorul porneşte şi începe să alerge. Atunci omul le nesocoteşte pe toate cele din afară şi face salturi duhovniceşti.„ (pg. 301-303)
† Bucuria dumnezeiască vine prin a da.“Pentru ca cineva să se bucure cu adevărat, duhovniceşte, trebuie să iubescă, iar ca să iubescă, trebuie să creadă. Oamenii nu cred şi de aceea nu iubesc, nu se jertfesc şi nu se bucură. Dacă ar cred, ar iubi, s-ar jertfi şi s-ar bucura. Din jertfă iese bucuria cea mai mare.(…) Cănd iubeşti, te bucuri. Iar când dragostea sporeşte, atunci omul nu mai caută bucuria pentru sine, ci vrea ca ceilalţi să se bucure.(…) Dragostea există de la sine, pe când bucuria izvorăşte din dragoste. Când dăruieşti dragoste, atunci vine bucuria. Omul dăruieşte dragoste şi primeşte bucurie, adică este răsplătit cu bucuria pe care o simte.(…) Bucuria pe care o simte omul atunci când primeşte este bucurie omenească, în vreme ce bucuria pe care o simte cînd dăruieşte este dumnezeiască. Bucuria dumnezeiască vine atunci când dăruieşti.„ (pg. 303-304)
† Bucuriile duhovniceşti sunt daruri ale lui Dumnezeu. “CopiiiluiDumnezeu nu lucrează nici pentru răslata cerească, nici pentru a primi bucurii duhovniceşti în această viaţă. Căci copiii nu sunt plătiţi de Tatăl lor, de vreme ce toată averea Tatălui lor le aparţine. Altceva sunt darurile dumnezeieşti pe care le va dărui Dumnezeu ca un Părinte bun atât în această viaţă, cât şi în cea veşnică.„ (pg. 304-305)
† Durerea duhovnicească este bucurie duhovnicescă. “Când omul rabdă pentru dragostea lui Hristos, până la mucenicie chiar, inima i se umple de desfătare dumnezeiască. Acelaşi lucru se petrece şi atunci când se face părtaşi Patimilor Domnului. Adică în măsura în care gândeşti şi suferi pentru faptul că Hristos S-a răstignit pentru păcatele noastre, cu atât eşti răsplătit cu bucurie dumnezeiască. Suferi – te bucuri, suferi – te bucuri. Şi cu cât suferi mai mult, cu atât te bucuri mai mult. Simte ca şi cum îl mângâie Hristos şi-i spune: «Copilul Meu, nu te necăji pentru Mine!».(…) Bunul nostru Iisus a ridicat împreună cu tot păcatul lumii şi toate amărăciunile noastre şi ne-a lăsat bucuria şi veselia, pe care o simte cel care s-a dezbrăcat de omul cel vechi şi întru care trăieşte de acum înainte Hristos. Unul ca acesta trăieşte în parte bucuria Raiului încă de pe pământ, precum zice Evanghelia: «Împărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul vostru este».„ (pg. 305-307)