Biserica

Șerban VodĂ

„Credinţa şi nădejdea în Dumnezeu”


Întâlnirea cu tinerii
marți, 15 noiembrie – ora 19:00

Tema: „Credinţa şi nădejdea în Dumnezeu” – din cartea Sf. Paisie Aghioritul:”Patimi si virtuti”.

scurt rezumat al intalnirii:

 Astăzi tot răul vine de la necredinţă. ”Când omul nu crede în viaţa de apoi, caută să cunoască lumea, să se bucure în această viaţă ba de una, ba de alta. Şi în cele din urmă ce alege? Are continuu înăuntrul său un gol. Pe când, dacă are credinţă în Dumnezeu, Îl cunoaşte pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu, şi atunci se simte împlinit sufleteşte.(…) Astăzi tot răul vine de la necredinţă. Odinioară lumea credea. Chiar şi cel mai indiferent om avea puţină credinţă înlăuntrul său.(…) Astăzi îi întrebi pe unii tineri: «Tu în ce crezi?». «Nu stiu, îţi răspunde, încă nu am ajuns la o concluzie».(…) Credinţa cu cât este mai asuprită, cu atât se întăreşte. Este ca un arc pe care, cu cât îl presezi mai mult, cu atât va sări cu mai multă putere.„ (pg. 279-280)

 Cândcredinţa se zdruncină. ChiardacăDumnezeuîngăduiesă li se întâmplecevarăuoamenilorbuni, nu trebuie să gândeşti ceva rău despre El, ci să cugeţi că Dumnezeu face din dragoste tot cee ace face. “Ştie Dumnezeu cum lucrează. Ca El să îngăduie să se întâmple ceva rău, înseamnă că un lucru mai bun va ieşi din asta.(…) Logica lumească zdruncină credinţa. «Dacă veţi avea credinţăşi nu vă veţi îndoi, toate câte le veţi cere în rugăciune cu credinţă, le veţi primi», a spus Domnul (Matei 21,21-22). Aceasta este temelia. În viaţa duhovnicească ne mişcăm în spaţiul minunii.„ (pg. 280-281)

 Neîncredereaşipuţinacredinţă. Ce putem face noisinguri, fărăajutorulluiDumnezeu? Atâtatimpcât ne agăţăm de noiînşine, împiedicămmilaluiDumnezeuşi nu înaintăm. Dacă am aveapuţinăcredinţăşismerenie am primiHarulluiDumnezeu. Dumnezeu respect libertateavoinţei. Săceremcredinţă de la Hristos – «adaugă-ne credinţă» (Luca 17,5) – şisăcultivămsmerenia. “Dacă eşti mândru, credinţa ta rămâne nelucrătoare chiar şi atunci când crezi.„ (pg. 281-283)

 Cel care credeînDumnezeu nu se teme de nimic. “Au poluat tot mediulînconjurător. Să nu văcuprindăfrica. Să vă faceţi cruce şi să nu vătemeţi.(…) «Chiar de veţi bea ceva aducător de moarte, nu văvavătăma» (Marcu 16,18), a spusHristos. Şi: «Vă dau putere săcălcaţi peste şerpi şi peste scorpii, fără să pătimiţi ceva rău» (Luca 10,19). Dacă omul are Harul lui Dumnezeu, nu se teme de nimic. De aceea să cerem întotdeauna Harul lui Dumnezeu, făcându-ne semnul Sfintei Cruci.„ (pg. 283-284)

 “Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea„ (Psalmul 15,8). “Frica de Dumnezeu este respect covârşitor, este evlavie, sfială duhovnicească care se naşte din dragostea multă către Dumnezeu.(…) Fără frică de Dumnezeu omul îşi poate călca cu uşurinţă pe conştiinţăşi atunci încetează de a mai fi om.(…) Omul trebuie să aibă continuu simţământulprezenţei lui Dumnezeu. Iar când omul simte prezenţa lui Dumnezeu, a Îngerilor şi a Sfinţilor, aceasta este o frână puternică împotriva oricărei devieri.(…) Dacă inima se curăţeşte, Dumnezeu vine într-însa şi-L vom cunoaşte. Adică nevoinţa sârguitoare, confruntarea şi atitudinea râvnitoare premerg, iar apoi, ca rezultat, vine simţirea cu inima a lui Dumnezeu.„ (pg. 284-286)

 NădejdeaşiîncredereaînDumnezeusuntceamaibunăasigurare. “Toateproblemele se rezolvăprinîncredereînDumnezeuşiprinsmerenie. Tu săfaciceeacepoţi, iarapoisăteîncredinţezipronieidumnezeieşti, voiidumnezeieşti. NădejdeaînDumnezeuînseamnăcredinţăîntărită, care esteceamaibunăasigurarepentruom.(…) Omul care are multăîncredereînDumnezeu se bucură de toate. Fie căestebolnav, fie cărămâneflămând, fie căîlnedreptăţescoamenii, fie căpătimeştealtceva, el credecăDumnezeu le-a îngăduitpetoate,
dădăjduieşteînDumnezeuşiîntotdeauna se aflăînsiguranţă la limanulnădejdiiînDumnezeu.„ (pg. 286-287)

 Dragosteadevărată are acela care are credinţădreaptă. “Ca să-l iubeştipeDumnezeu, trebuiesăcreziîn El. Pemăsuracredinţeinoastre vine şidragosteapentruDumnezeu.(…)Mulţi dintre cei care vorbesc despre dragoste şi unitate nu sunt uniţi ei înşişi cu Dumnezeu, deoarece nu L-au iubit şi nici nu au dragoste adevărată. Dragoste adevărată are cel care are credinţă dreaptă, care trăieşte lângă Dumnezeu, iar atunci Dumnezeu Se zugrăveşte pe chipul lui şiceilalţi văd pe Dumnezeu pe chipul lui.„ (pg. 287-289)