Biserica

Șerban VodĂ

Despre Sarindare


În perioada Postului Mare, în biserică, se face Pomenirea morților, sâmbăta de la 7:30- 9:30, când se va săvârși Sfânta Liturghie cu Parastas.

Dezlegarea Sărindarelor se va face în Sâmbăta lui Lazăr .
Despre Sărindare:
Creştinismul este o religie a dragostei, iar dragostea nu uită niciodată. Acesta este unul din motivele pentru care una din practicile cultice foarte îndătinate în Biserica Ortodoxă este pomenirea de nume ale credincioşilor, vii şi adormiţi, la diverse slujbe şi la diferite momente ale acestora.
La început aceste nume se scriau pe un obiect care se plia în două, dând naştere la ceea ce numim diptice, noţiune care apare înca din secolul al
IV-lea. Această modalitate de a prezenta numele celor vii si adormiţi la Liturghie se păstreaza şi astăzi, credincioşii împărţind pomelnicul (coala de hârtie) în două şi scriind, de regulă, pe cei vii în stânga, iar pe cei adormiţi în dreapta, specificând de cele mai multe ori cu claritate „vii” si „adormiţi”.

Când o asemenea listă se dă preotului pentru a fi pomenită timp de 40 de zile, sau mai precis la 40 de Liturghii, ea se cheamă Sărindar, de la un cuvant neogrec τα σαρανταρια – ta sarantaria, care înseamna un grup de 40. În limba slavonă sărindarul se numeşte soroc.

Sărindarul individual:
Sărindarul individual poate fi dat pentru sufletul unui decedat, pentru mai mulţi decedaţi ai familiei, sau pentru buna sporirea casei si binele familiei, scriindu-se in pomelnic numele viilor si al adormiţilor. Cei care aduc sărindarul trebuie să aiba in grijă să aduca din timp cele necesare pentru săvârşirea celor patruzeci de Sfinte Liturghii: prescuri, vin, lumânări, tămâie etc..
La Liturghiile săvârşite duminica, în sărbători sau şi în alte zile, preotul va pomeni la patruzeci de Proscomidii, pomelnicul de sărindar, scoţând miridele respective, pentru vii si pentru adormiţi, după cum este întocmit pomelnicul.
După cele patruzeci de Liturghii, dacă sărindarul este dat pentru adormiţi, se va săvârşi Sfânta Liturghie şi Slujba Parastasului, iar dacă sărindarul este dat pentru vii, se săvârşeşte Sfânta Liturghie cu T e d e u m .
Tot la slujba de încheiere a sărindarului se obişnuieşte să se dea de pomană felurite daruri: masă, haine, vase si altele. Preotul, venind la casa respectivă, va săvârşi rânduiala sfinţirii celei mici a apei, apoi rânduiala Panihidei, tămâind toate lucrurile ce se vor da de pomană. Înainte de otpust va citi rugăciunea pentru împarţirea hainelor şi a altor lucruri care se dau de pomană, iar după otpust va s t r o p i cu apă sfinţită toate darurile, după care se va cânta: Veşnica pomenire, dacă darurile se dau de pomană pentru adormiţi, sau: Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit…, dacă se dau pentru vii. Dacă sărindarul s-a dat şi pentru vii (pentru casă) şi pentru adormiţi, atunci la slujirea de încheiere ce se face acasă, dupa ce se va săvârşi Panihida preotul nu va încheia cu: Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri…, ci, dând din nou binecuvântarea, se vor zice rugăciunile incepătoare, ectenia întreită pentru cei vii, la care se vor pomeni numele celor vii din pomelnicul sărindarului.

Sărindarul de obşte:
Sărindarul de obşte se săvârşeşte atunci când preotul oficiază Sfânta Liturghie timp de patruzeci de zile neîntrerupt, pentru vreun eveniment mai important din viaţa comunităţii: sfinţirea bisericii, sfinţirea unei fântâni, hirotonie etc. La acest sărindar preotul va pomeni, la Proscomidie, patruzeci de zile la rând, pomelnicele de vii şi de morţi date de cei care au contribuit la facerea sau restaurarea bisericii, fântânii etc.
Slujba de încheiere a acestui sărindar se face la biserica sau la fântâna respectivă, cu care prilej preotul va binecuvânta şi va sfinţi, prin stropire cu apă sfinţită, toate darurile de bucate aduse de credincioşi săvărşind aceeaşi rânduială ca la slujba de încheiere a sărindarului individual.

De obicei, creştinii aduc sărindare la bisericile parohiale la începutul posturilor mari, dar, în special, la începutul Postului Sfintelor Paşti, când în toate sâmbetele acestuia, Biserica face pomenire specială pentru cei adormiţi săvârşind slujba Liturghiei şi a Parastasului. In Postul Sfintelor Paşti dezlegarea sărindarelor se face in Sâmbăta Floriilor. La mănăstiri, unde se săvârşeşte zilnic Sfânta Liturghie, se poate da un pomelnic sărindar in orice perioadă a anului. Credincioşii care aduc un sărindar la biserică trebuie să se roage mai mult in toată această perioadă şi să participe la slujbe, in sâmbetele special rânduite pentru pomenirea celor adormiţi, dar, mai ales, în ziua dezlegării sărindarelor, când pregătesc coliva şi alte daruri spre a fi împărţite ca milostenie.
Tot un fel de sărindar sunt şi aşa-numitele capete sau căpeţele (se fac mai ales in Muntenia si Dobrogea) care constau în aducerea la biserică sau direct la mormânt, spre pomenirea celui adormit, a unei colive, cu un colac sau covrig mai mare (numit căpeţel), puţin vin şi lumânare. Preotul face parastasul pe scurt (trisaghion) şi stropeşte mormântul cu vin.