Biserica

Șerban VodĂ

„Discernământul, cununa virtuţilor”


Întâlnirea cu tinerii -marți, 6 decembrie – ora 19:00
Tema: „Discernământul, cununa virtuţilor” – din cartea Sf. Paisie Aghioritul:”Patimi si virtuti”.

rezumat:

† Măsura discernământului pe care îl avem este dată de starea noastră duhovnicească. “Avem discernământ în funcţie de starea noastră duhovnicească, în funcţie de calitatea virtuţilor noastre.(…) Discernământul este vederea duhovnicească. Iar vedere duhovnicească are acela care are mintea purificată; pentru aceea are limpezime duhovnicească şi luminare dumnezeiască.(…) Potrivit cu sănătatea noastră duhovnicească este şi vederea nostră duhovnicească, discernământul nostru.(…) Pentru ca ochii sufletului nostru să se deschidă, trebuie să aruncăm de pe noi noroiul păcatului.(…) Cu cât omul înaintează în viaţa duhovnicească, cu atât mai mult i se deschid ochii sufletului. I se limpezeşte minte, îşi vede mai bine propriile greşeli şi binefacerile cele multe ale lui Dumnezeu, se smereşte, dobândeşte zdrobire de inimă, iar Harul lui Dumnezeu vine în chip firesc împreună cu dumnezeiasca luminare, iar omul dobândeşte discernământ. Unul ca acesta vede limpede în orice situaţie care este voia lui Dumnezeu şi nu se poticneşte pe calea lui duhovnicească. Discernământul este cârma care îl conduce pe om în siguranţă, ca să nu se abată de la calea cea dreaptă şi să nu cadă nici la dreapta nici la stânga.„ (pg. 308-310)
† Fiecare virtute are nevoie de discernământ. “Discernământul este sarea virtuţilor. De aceea şi Hristos ne spune în Evanghelie: Orice jertfă va fi sărată cu sare. Să ne gândim, de pildă, de cât discernământ are nevoie asceza! Omul trebuie să aibe în vedere puterile pe care le are, şi starea lui duhovnicească etc. Căci, dacă întreci măsura, vei ajunge să nu mai poţi face nimic, iar acest lucru va fi spre paguba întregii tale vieţi duhovniceşti.„ (pg. 311-312)
† Şi dragostea are nevoie de discernământ. “Avva Pimen spune: Află ce voieşte fratele şi-l odihneşte pe el. Vrea să spună că trebuie să afli ce nevoie are fratele tău, aproapele tău, şi să i-o satisfaci, în sensul cel bun.(…) Cum poate cineva să-i iubească pe toţi oamenii deopotrivă şi să facă acest lucru cu discernământ? Îi iubeşte pe toţi la fel, dar nu-şi manifestă dragostea la fel faţă de toţi. Pe unul îl iubeşte de departe, fiindcă trebuie să îl ţină la distanţă, pe altul de aproape, în funcţie de ceea ce-i este fiecăruia de folos.” (pg. 312-314)
† Discernământul nu are limite şi reguli. “Discernământul îl are şi pe nu, îl are şi pe da; îl are şi pe puţin, îl are şi pe mult.(…) Pentru a aplica corect regulile Bisericii şi pentru a fi de folos oamenilor, trebuie să ai o înălţime duhovnicească, pentru a avea şi discernământ duhovnicesc. Căci altfel rămâi la litera Legii; însă litera Legii ucide.(…) În orice situaţie, totul este să ai discernământ, luminare dumnezeiască. De aceea ma rog mereu ca Dumnezeu să dăruiască lumii luminare. Hristoase al meu, spun, ne-am pierdut şi casa şi calea care duce la ea. Luminează-ne ca să ne găsim casa, pe Părintele nostru. Dăruieşte-ne cunoaştere dumnezeiască!„ (pg. 314-315)