Biserica

Șerban VodĂ

„Freamătul frunzelor din suflet”


Acesta este titlul unui nou volum de versuri al domnului profesor Clement Gavrilă, ‑ ce semnează cu pseudonimul literar Clement Gavrilă‑Sălăuţa. Micul volum este pus sub un motto definitoriu atât pentru autor, cât şi pentru poeziile reunite în această carte: „Un om care L‑a ales pe Dumnezeu, nu poate fi sărac.”

Cred că domnul profesor nu atât L‑a „ales” pe Dumnezeu, cât L‑a căutat întreaga viaţă şi L‑a găsit. Pentru că prin El şi în El s‑a regăsit pe sine însuşi. Din prispa casei din Salva Bistriţei, ce se afla la doar câţiva kilometri pe aceeaşi vale a Sălăuţei de casa lui George Coşbuc din Hordou, a auzit de Hristos şi a rostit primele rugăciuni. Toată viaţa sa a purtat în suflet învăţăturile părinţilor săi, şi mai ales ale mamei Maria, cea care i‑a făcut prima cruce şi i‑a vorbit prima dată de pruncul Iisus, de Maica Domnului şi de Sfinţi. Şi chiar dacă vremurile ateiste nu i‑au îngăduit să‑L mărturisească deschis pe Dumnezeu elevilor săi, cu siguranţă Acesta lucra în mintea şi inima sa, şi ceea ce a transmis copiilor a fost puritatea şi căldura unui suflet creştin. Despre domnul profesor Clement Gavrilă putem spune că sufleteşte a rămas toată viaţa un copil, cucerind prin sinceritatea cu care‑şi expune gândurile şi trăirile, cu discreţia şi umorul său, cu grija de a nu se arăta nepăsător faţă de neliniştile şi durerile celorlalţi.

De aceea a şi scris poezie, şi tot de aceea i‑a îndemnat pe elevii săi să‑şi încerce condeiul în revista şcolii „Meridianele cunoaşterii” şi le‑a insuflat copiilor dorinţa de a‑şi exprima în poezie propriile căutări şi efuziuni lirice. 25 de ani a fost un profesor cu har, iubit de elevi, la şcoala „Şerban‑Vodă“ de lângă
biserica noastră. Citindu‑i versurile, primul lucru care te marchează este starea de graţie a sufletului său, de căutare permanentă, de trăire gravă a întâlnirii cu Dumnezeu, cu Maica Domnului şi Sfinţii, dar şi cu oamenii din jurul său. Scânteia lirică ţi se transmite instantaneu, căci citindu‑i poeziile, intri şi tu pe tărâmul trăirilor şi întrebărilor esenţiale, al sensibilităţii şi frumuseţii. Dar ceea ce caracterizează de fapt întregul demers poetic, este suflul convingerilor creştine care au dominat întreaga viaţă şi trăire a domnului profesor Clement Gavrilă. În mai toate poeziile din acest volum de versuri descoperi o tematică biblică. Marea vieţii, pescarii, peştii, tema luminii, a icoanelor şi a Cerului, a seminţei ce suntem fiecare dintre noi şi a rodului ce se aşteaptă de la noi. Rugăciunea se regăseşte în multe dintre versurile sale, iar jertfa de pe Cruce a Mântuitorului este cea care dă sens vieţii oamenilor şi a sa personal în lume. Cu fiecare poezie descoperi universul interior al autorului, aspiraţiile, emoţiile şi mai ales sensibilitatea unui suflet ce freamătă la lucruri înalte şi de multe ori greu de atins, dar şi la bucuriile şi tristeţile omeneşti.

La final îl voi cita pe criticul literar Valeriu Râpeanu care a pătruns cu delicateţe dar şi profesionalism în lumea versurilor domnului profesor Clement Gavrilă: „..pe măsură ce ne oprim asupra poeziilor sale ne dăm seama de originalitatea universului său sufletesc însetat de frumos, de ideea binelui, a dragostei care nu este clamată ci spusă cu candoarea sufletelor alese. E o poezie care trăieşte în zonele înalte ale spiritului unde Clement Gavrilă‑Sălăuţa a urcat datorită acelei credinţe întipărită în fiinţa sa. Fără îndoială un suflet care a trăit conectat la aceste valori spirituale nu poate rămâne insensibil la ceea ce maculează existenţa noastră”.

Şi să mai spunem că marii trăitori creştini sunt suflete pure, lirice, care iubesc poezia şi rezonează la tainele cuvântului.

Mă plec

Mă plec spre chipul
Din icoană,
Sărutându-l cu sfială,
Și-i simt lumina,
Ce revarsă,
Precum albastrul Voronețului,
În sufletu-mi gărbovit.

Aș vrea să-i ascult glasul
Ce-mi va spune,
Să vin mai hotărât
Spre ea, binefăcătoare
Icoană a chipului sfințit!

Maria Buleu (FOAIA DUMINICALĂ A PAROHIEI „ŞERBAN VODĂ” Anul V Nr. 26 din 26 iunie 2016)