Biserica

Șerban VodĂ

Moşii de toamnă, pomeniri pentru tot neamul nostru adormit


În Biserica Ortodoxă se face sâmbătă, 4 noiembrie, pomenirea tuturor celor adormiţi întru Domnul. La Moşii de toamnă credincioşii se roagă pentru toţi cei adormiţi din neam. Cel mai important lucru pentru cei adormiţi este să-i pomenim la dumnezeiasca Liturghie.

Anul acesta, fiind „Anul comemorativ Iustinian Patriarhul si al aparatorilor Ortodoxiei in timpul comunismului” pomenim toti laolalta si fiecare in parte, in sfintele noastre slujbe/rugaciuni, publice si particulare, pe toti acesti mari propovaduitori/marturisitori si neomartiri sau noi mucenici ai Bisericii, Neamului si Poporului nostru Romanesc!…

După Sfânta Liturghie, urmează parastasele de obşte pentru cei trecuţi la Domnul. La fiecare Sfântă Liturghie când preotul iese cu Cinstitele Daruri în mijlocul bisericii pomeneşte pe strămoşi, moşi, părinţi, fraţi şi surori şi pe toţi cei adormiţi din neamul nostru. Căci noi, când plecăm la Domnul, nu facem decât să ne adăugăm la neamul nostru, la cei care au plecat din lumea aceasta. Din această cauză îi pomenim pe cei plecaţi ai noştri şi cel mai important lucru pe care îl putem face este să săvârşim Sfânta Liturghie pentru ei.

Sâmbăta este dedicată amintirii celor răposaţi
Învăţătura de credinţă ortodoxă ne spune că fiecare zi de sâmbătă este dedicată amintirii morţilor, pentru că trupul lui Hristos s-a aflat în mormânt în ziua de sâmbătă şi S-a coborât la cei morţi pentru a le vesti mântuirea. În această zi Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă mijlocire pentru toţi cei adormiţi, atât pentru drepţii care au murit împăcaţi cu Dumnezeu, cât şi pentru cei ce au murit pe neaşteptate şi fără pregătirea necesară. Aceste mijlociri au drept scop ca Dumnezeu să-i învrednicească de milostivirea Sa, să-i judece cu blândeţe şi să-i aşeze în ceata drepţilor.

Ce sunt parastasele?

Parastasele sunt ierurgii speciale, la care trupul mortului, nefiind de faţă, este simbolizat prin colivă. Se numeşte parastas, de la cuvântul grecesc Paristimi – a se înfăţişa înaintea cuiva, a mijloci, deci rugăciune de mijlocire pentru răposaţi. Parastasul este o prescurtare a slujbei înmormântării. Partea de căpetenie o alcătuiesc rugăciunile de dezlegare şi iertare, rostite de preot la sfârşitul slujbei, urmate, ca şi la înmormântare, de „Veş- nica pomenire”. Se săvârşeşte în biserică, după Sfânta Liturghie, iar când e cu putinţă, şi la mormânt.

Ce se aduce la parastas?

La parastas se aduc întru pomenirea celui răposat colivă, pâine şi vin. Coliva închipuie trupul celui adormit şi este un semn al credinţei noastre în înviere şi nemurire. Făcută din boabe de grâu, pe care Domnul le-a înfăţişat ca purtând în ele icoana sau asemănarea învierii trupurilor: aşa cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să aducă roadă trebuie să se îngroape mai întâi în pământ şi apoi să putrezească, tot aşa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (Ioan 12, 24; 1 Cor. 15, 36) De aceea, la „Veşnica pomenire”, rudele şi prietenii celui adormit ridică vasul cu colivă, legănându-l pe mâini, în semn de comuniune sau legătură cu răposatul. Acelaşi lucru închipuie şi gustarea din colivă, după binecuvântarea ei.

De ce facem pomeni sau praznice?

Pomenile sau praznicele morţilor sunt mesele care se fac în cinstea şi pomenirea morţilor. Ele sunt rămăşiţe ale vechilor agape sau mese frăţeşti, cu care era împreunată în vechime slujba înmormântării. Despre ele pomenesc vechile rânduieli bisericeşti: „Noi îi poftim pe săraci şi nevoiaşi la ospăţ, pentru ca astfel serbarea noastră să devină pomenire pentru odihna sufletului celui adormit, iar pentru noi, mireasma bine plăcută lui Dumnezeu” (Tâlcuire la cartea Iov (atribuită lui Origen), cart. III).
Când face Biserica pomeniri pentru cei adormiţi?

Biserica face şi ea pomenirea răposaţilor, rugându-se zilnic pentru ei în slujbe, ca de pildă la Litie şi Miezonoptică, dar mai ales la Sfânta Liturghie. Aici pomenirea se face de mai multe ori, dar îndeosebi la Proscomidie, la ieşirea cu cinstitele Daruri şi după Sfinţirea Darurilor, în cursul rugăciunii de mijlocire generală pentru vii şi morţi, când preotul pomeneşte în taină pe toţi răposaţii, cu cuvintele „Pomeneşte Doamne, pe toţi cei adormiţi întru nădejdea învierii şi a vieţii celei de veci şi-i odihneşte pe dânşii, Dumnezeul nostru, unde străluceşte lumina feţei Tale”. Să nu lipsim niciodată de la Sfânta Liturghie Nimic altceva nu este mai de folos pentru cei adormiţi decât a aduce pentru aceştia Jertfa cea fără de sânge sau a fi pomeniţi în timpul săvârşirii ei. Lucrul acesta le pricinuieşte multă uşurare şi bucurie. De aceea, pe lângă panihizile cu Liturghie, pe care le facem anume pentru răposaţi, e bine să aducem prescură şi pomelnic cu numele lor, pentru a fi pomeniţi de către preot la fiecare Liturghie.