Biserica

Șerban VodĂ

Prăznuirea Sfinţilor Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie


Pentru enoriașii parohiei Șerban Vodă ziua de 14 octombrie este una de mare sărbătoare: o prăznuim pe Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași.
Apoi gândul nostru se îndreaptă spre Sfântul Luca al Crimeii ale cărui moaște și icoană au fost scoase duminică 14 octombrie 2012 din Sfântul Altar și așezate în biserică spre închinare.
Iar anul acesta am primit din Italia părticele din moaștele Sfinților Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie și Chelsie.
Și iată, în acest an, pentru prima oară îi prăznuim pe acești sfinți care au primit moarte mucenicească în Mediolan (azi Milano), în a doua jumătate a primului secol.
Despre Sfântul Nazarie se ştie că a trăit în vremea lui Nero (între anii 54 şi 68) la Roma, fiind vlăstarul unei familii romane bogate şi evlavioase.
Tatăl lui, Africanus, şi mama lui, Perpetua, au fost aduşi la adevărata credinţă de către Sfântul Apostol Petru. La vârsta de douăzeci de ani, Nazarie părăseşte Roma pentru a răspândi Evanghelia. Îşi cheltuie averea cu cei sărmani, ajutând pe cei ce pătimeau pentru Hristos. Aduce la credinţa creştină pe mulţi închinători la idoli şi-i botează.
Sfântul Nazarie îi află pe Sfinţii Ghervasie şi Protasie în temniţă Ajungând în oraşul Plachendia (azi Piacenza) i-a cunoscut pe Sfinţii Ghervasie şi Protasie, care se aflau în închisoare din porunca ighemonului Anulin. Îmbrăţişându‑i şi îmbărbătându-I pe cei doi, hotărăsc împreună să nu facă nici un pas înapoi, alegând toţi drumul muceniciei. Dar Sfântul Nazarie este biciuit şi alungat din oraş.
Peste noapte i se arată în vedenie fericita lui maică, care îi porunceşte să meargă în Galatia şi acolo să-L vestească pe Hristos.
Sculându-se, el pleacă în Galatia (Galia). Propovăduind pe Hristos, lumina cu lumina credinţei popoarele acelea care erau în întuneric şi în umbra morţii.
Pruncul Chelsie este încredinţat Sfântului Nazarie de către mama sa Pe când se afla într-o cetate ce se numea Melia, a luat un copil de trei ani, pe nume Chelsie, copilul unei femei credincioase şi de neam bun, apoi l-a botezat şi l-a crescut în dreapta credinţă. Şi pruncul creştea cu anii şi cu înţelegerea, umplându-se de dumnezeieştile daruri. Copilul era atât de înţelept întru Hristos, încât se asemăna învăţătorului său. Pentru aceasta, mai pe urmă s-a învrednicit şi de cununa cea mucenicească.
Arestarea în Galatia a Sfinţilor Nazarie şi Chelsie Sfântul Nazarie răspândea Evanghelia în Galatia când a fost prins şi dus la ighemonul Dionisie. În faţa acestuia, sfântul a răspuns: „Sunt roman de fel, însă sunt creştin şi cinstesc pe cel răstignit”. Crudul ighemon l-a luat atunci pe el şi pe copil şi bătându-i pe amândoi fără milă i-a aruncat în temniţă, vrând ca a doua zi să-i supună la diferite chinuri. A doua zi însă, femeia stăpânitorului s-a dus la bărbatul ei, rugându-l să-l miluiască pe copil şi să-l elibereze împreună cu învăţătorul său Nazarie. Prin rugămintea sa fierbinte l-a îmbunat pe stăpânitor şi l-a înduplecat să-i lase pe amândoi liberi, căci se pare că soţia ighemonului avusese o vedenie înspăimântătoare despre aceştia.
Eliberaţi ca prin minune, Nazarie şi Chelsie sunt din nou închişi şi trimişi la Roma. Sfinţii s-au îndreptat apoi spre Trevíra (azi Trier, Germania), predicând peste tot pe Hristos şi dispreţuind idolii. Au fost din nou închişi şi duşi la Roma. Din ordinul împăratului au fost audiaţi şi apoi, drept pedeapsă, au fost aruncaţi într-un lac. S-au salvat însă ca prin minune de acolo. Continuându-şi misiunea au ajuns
la Milano, unde s-au reîntâlnit cu Sfinţii Ghervasie şi Protasie, care se pregăteau pentru ultima încercare a martirajului, pentru întâlnirea cu Domnul Iisus Hristos, luând parte la mântuitoarea Sa patimă.
Micul Chelsie nu rămâne nici el mai prejos, fiind gata de a îndura orice fel de chinuri pentru dragostea lui Hristos.

In fotografie, icoana cu sfintele moaste de la biserica noastra.