Biserica

Șerban VodĂ

„Răbdarea cea mântuitoare”


Întâlnirea cu tinerii -marți, 22 noiembrie – ora 19:00
Tema: „Răbdarea cea mântuitoare” – din cartea Sf. Paisie Aghioritul:”Patimi si virtuti”.

scurt rezumat:

† “Fericit bărbatul care rabdă ispita„. ”Răbdarea este leacul cel mai puternic care ne ajută să trecem prin încercările grele şi îndelungate. Cele mai multe încercări le treci numai cu răbdarea. Îndelunga-răbdare clarifică multe şi rezolvă lucrurile dumnezeieşte. De acolo de unde nu aştepţi soluţia, dă Dumnezeu cea mai bună soluţie.„ (pg. 290-291)
† Casă-l rabzi pe celălalt, trebuie să-l iubeşti. ”Răbdarea are ca temelie dragostea. «Dragostea pe toate le rabdă», spune Apostolul. Ca să-l rabzi pe celălalt, trebuie să-l iubeşti, să te doară pentru el. Dacă nu te doare pentru el, îl simţi ca pe o povară.(…) Dacă nu vorbeşti despre greutatea ta din dragoste, pentru a nu-i îngreuia pe ceilalţi, îţi vei păstra pacea lăuntrică. Această greutate îţi va aduce binecuvântarea lui Dumnezeu. Mai bine să te împovărezi tu, decât să fie împovărat celălalt din pricina ta.(…) Cănd există dragoste adevărată şi rabdare, atunci îl îndreptăţeşti pe celălalt şi te acuzi doar pe tine însuţi. «Dumnezeul meu, eu sunt vinovată! Nu mă lua în seamă pe mine! Aruncă-mă la o parte şi ajută-l pe celălalt!». Aceasta este atitudinea corectă, cea plină de smerenie, şi în urma căreia omul primeşte din belşug Harul lui Dumnezeu.„ (pg. 291-293)
† Hristos a atârnat mântuirea oamenilor de răbdare. ”În clipele grele, dacă omul va arăta puţină răbdare, poate dobândi Harul dumnezeiesc. Hristos nu ne-a arătat altă cale de mântuire, decât cea a răbdării. «Cel care va răbda până la sfârşit, acela se va mântui» (Matei 10,22 şi 24,13; Marcu 13,13).(…) Să luăm aminte să nu ne pierdem răbdarea, ca să nu ne pierdem în cele din urmă sufletul. «Întru răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre» (Luca 21,19).„ (pg. 293-295)
† Iarna avem răbdare în nădejdea venirii primăverii. ”Odată cineva a sădit o viţă de vie şi, deşi aceasta nu prinsese încă rădăcini, avea pretenţia ca ea să scoată struguri, să facă vin din belşug, ca să bea, să se desfăteze şi să se îmbete.(…) Nu sădeşti astăzi viţă de vie ca să bei vin mâine. Într-un an de zile poate ai să mănânci câţiva ciorchini. Peste doi ani vei mânca un coş de struguri, iar peste cinci ani vei bea şi vin. Să te nevoieşti, aşadar, şi să ai răbdare, dacă vrei să te desfătezi de roade duhovniceşti.(…) Dacă vrei să se schimbe vremea şi să se facă cald, ca să înfloreşti şi să rodeşti şi să produci roade de virtute, trebuie să te bucuri şi de îngheţ şi de vremea însorită, căci toate ajută spre bine. Iarna duhovnicească o trecem cu răbdare, iar răbdarea ne-o dă nădejdea venirii primăverii celei duhovniceşti. Mai târziu, vara, recunoaştem binele pe care l-a adus iarna, care a umplut bazinele cu apă şi a omorât microbii cu îngheţul ei. Bunul Dumnezeu le-a rânduit pe toate cu înţelepciune pentru mântuirea noastră şi ne ajută ca un Părinte bun. De la noi se cere doar puţină răbdare.„ (pg. 295-297)