Biserica

Șerban VodĂ

„Simplitatea și curăția”


Tema: „Simplitatea și curăția” – din cartea Sf. Paisie Aghioritul:”Patimi si virtuti”.

scurt rezumat:

 Simplitatea, primul vlăstar al smereiei. ”Când în om există simplitate, există şi dragoste, jertfă, bunătate, mărinimie, evlavie. Omul simplu are curăţie sufletească şi o încredere neiscoditoare în Dumnezeu. Simplitatea a fost starea lui Adam dinainte de cădere, când le vedea pe toate curate, deoarece era îmbrăcat în Harul lui Dumnezeu.„ (pg. 267-268)

 Una este simplitatea şi alta este obrăznicia.”Obrăznicia îl satisface pe om lumeşte. Adică te porţi obraznic şi-ţi satisfaci egoismul. Îţi spui: «L-am pus la punct pe celălalt». Acest lucru îţi aduce o satisfacţie lumească, care-n realitate nu-l mulţumeşte pe om. Pe când simplitatea odihneşteduhovniceşteşi lasă în inimă o uşurare.(…) Cel simplu are Harul lui Dumnezeu şi nu pricinuieşte sminteală. Pe când cel care nu are sumplitateşiîţivorbeşte cu o politeţe lumească te scoate din sărite.„ (pg. 268-269)

 “Faceţi-vă ca pruncii„ (Matei 18,3).”În dragostea cea adevărată a lui Hristos, în acea stare a simplităţiişi a curăţiei, se dezvoltă nevinovăţia copilăriei, pe care Hristos o cere de la noi când zice: «făceţi-vă ca pruncii». În vremea noastră însă, cu cât se răspândeştepoliteţea lumească, cu atât se pierde simplitatea, bucuria adevărată şi zâmbetul firesc.(…) Dacă omul nu-şi leapădă de mic egoismul copilăresc, mândria copilărească, încăpăţânarea copilărească şi rămâne într-o stare de prunc, ajunge ca la bătrâneţe să aibă pretenţiile unui copil mic. De aceea apostolul Pavel spune: «Nu fiţi prunci cu mintea, ci fiţi prunci cu răutatea» (1 Corinteni 14,20).„ (pg. 269-271)

 Omul simplu are numai gânduri bune. ”Omul simplu este fără de răutate şi fără de viclenie. El transformă în bine şi răul şi urâtul. Are întotdeauna gânduri bune pentru ceilalţi. Nu este prost dar consideră că aşa cum gândeşte el, tot astfel gândesc şiceilalţi.„ (pg. 271-272)

 Simplitateaodihneşte. “În lume, mai ales în cea de astăzi, trebuie să fii atent cum te porţi. Însă într-o mănăstire sau într-o familie nu ai justificare să nu te porţi cu simplitate. Este foarte obositor atunci când nu există simplitate şiăncredere! În acest caz, ca să-i spui o vorbă celuilalt, ai nevoie de prolog, de epilog, de explicaţii… În felul acesta viaţa devine o corvoadă, o adevărată mucenicie. Pe când, acolo unde există simplitate, îi spui celuilalt «aşează-te acum» şi el se aşează, «Acum nu este nevoie de tine, pleacă!» şi pleacă, fără să te temi că te poate răstălmăci. Simplitatea odihneşte, în timp ce lipsa simplităţiioboseşte.„ (pg. 272-274)

 Prinsfântasimplitate omul cunoaştetaineleluiDumnezeu. “Pentru ca Harul lui Dumnezeu să se sălăşluiască în om, trebuie să existe înlăuntrul său această lipsă de vicleşug, această curăţie. Dumnezeu Se dăruieşte celor care au o simplitate curăţită. Când omul înaintează în simplitate şicurăţie, împreună cu credinţă fierbinte şi cu evlavie, ajunge mai apoi să se învrednicească de experienţedumnezeieştişi să cunoască tainele lui Dumnezeu, fără să aibecunoştinţe, Căci atunci Se sălăşluieşte într-însul Sfânta Treime şi, cu dumnezeiasca luminare pe care o are, găseşte cu uşurinţă cheile înţelesurilordumnezeieştişitâlcuieşte în Duhul lui Dumnezeu, în mod simplu şi firesc, fără durerea de cap a intelectualului. Atunci când ne vom curăţi inima cea vicleană, «dintru care ies toate răutăţile» (Matei 15,18-19; Marcu 7,21-23), vom deveni vase curate şi smerite ale Harului dumnezeiesc şi Se va odihni înlăuntrul nostru Sfânta Treime.„ (pg. 274-277)